VALEA SEBESULUI

Valea Sebesului


Dealurile piemontane si podisurile
La nord de localităţile Pianu de Sus, Sebeşel, Săsciori, Deal şi Cărpiniş, situate la contactul dintre Munţii Şureanu şi Cindrel şi culoarele depresionare al Orăştiei la vest şi al Apoldului la est, se desfăşoară o treaptă de tranziţie constituită din dealuri piemontane. Acestea sunt cuprinse între aproximativ 650 şi 400 m şi înaintează către Valea Mureşului şi cea a Secaşului Mare sub forma unor promontorii, fragmentate de o serie de văi relativ largi. Reprezentând o zonă de trecere între munţi şi cele două regiuni depresionare, dealurile piemontane sunt constituite în partea lor sudică de o fâşie îngustă de şisturi cristaline, iar la vest de Sebeş, în Culoarul Orăştiei, peste şisturi s-au depus conglomerate, gresii şi argile.

La est de Valea Sebeşului, în culoarul depresionar al Apoldului, aspectul general al culmilor este uniform, cu înşeuări nu prea largi şi cu versanţi mult mai domoli. În aceste dealuri se întâlneşte nivelul de 450 – 550 m altitudine. Înălţimile sunt date de Dealul Miglii (574 m), Dealul Dosului (568 m), Dealul Reciu (516 m), Dâlma (502 m), Vf. Dealului (512 m), Culmea Lacului (607 m). Altitudinile mai scăzute şi pantele mai line au determinat utilizarea predominant agricolă şi viticolă a acestor dealuri, pădurile păstrându-se doar pe unele culmi. În continuarea spre nord a dealurilor piemontane din culoarul Apoldului dar separate de valea largă a Secaşului Mare, se întinde Podişul Secaşelor cu înălţimi cuprinse între 300 şi 500 m. În unele locuri, alunecările de teren şi eroziunea în substratul de roci friabile au creat forme interesante, cum este Râpa Roşie de lângă oraşul Sebeş, important punct de atracţie turistică şi rezervaţie naturală.

Culoarele depresionare
La nord de dealurile piemontane, de-a lungul râurilor Mureş şi Secaşul Mare, se întâlnesc două arii depresionare numite Culoarul Orăştiei şi Culoarul sau Depresiunea Apoldului, formate dintr-o asociere de câmpuri şi şesuri aluviale dispuse în trepte. În Culoarul Orăştiei, la nord de satul Pianu de Sus, Mureşul a format terase inferioare numite de localnici „câmpuri”. Acestea sunt în mare parte cultivate cu cereale şi plante tehnice. Culoarul depresionar al Apoldului se caracterizează, de asemenea, prin terase, iar luncile afluenţilor secundari (Pianu, Câlnic, Gârbova, Dobârca, Apoldu) prezintă sectoare mlăştinoase mai ales în zonele de confluenţă.

Clima
Poziţia geografică a Văii Sebeşului, în jumătatea de vest a ţării, pe versantul nordic al Carpaţilor, determină existenţa unui climat continental moderat, cu slabe nuanţe de excesivitate în regiunile depresionare şi de podiş şi cu nuanţe mai umede în regiunile montane. Climatul este influenţat în primul rând de circulaţia generală a aerului, predominând circulaţia nord – vestică, care aduce mase de aer umed, urmată de cea sudică şi sud – vestică, cu mase de aer cald tropical, precum şi de circulaţia nordică şi nord – estică cu mase de aer rece de origine polară.

Reteaua hidrografica
Existenţa precipitaţiilor abundente şi a rocilor cristaline a favorizat dezvoltarea unei reţele hidrografice foarte bogate, în special în regiunea montană. Ca urmare, izvoarele şi pâraiele apar foarte frecvent, înregistrând o densitate maximă în etajul montan superior şi subalpin, unde au însă un caracter temporar. Alături de apele curgătoare, în etajul subalpin din imediata vecinătate a Văii Sebeşului se întâlnesc câteva lacuri glaciare deosebit de pitoreşti, iar de-a lungul Sebeşului s-au construit patru lacuri de acumulare cu funcţii hidroenergetice şi de alimentare cu apă.

Raurile
Sebeşul este un râu tipic de munte, cu izvoarele în etajul subalpin, pe versantul sudic al culmii Cindrel – Frumoasa, în apropiere de curmătura Ştefleşti, având o lungime de 93 km şi o suprafaţă de 1289 kmp. De la izvoare şi până la vărsarea în Lacul Oaşa, pe o distanţă de 22 km, poartă numele de Frumoasa, străbătând la început o vale relativ largă cu numeroase meandre. De la confluenţa cu pârâul Tărtărău, lung de numai 6 km, Frumoasa îşi îndreaptă cursul direct spre nord, valea se îngustează foarte mult făcând o serie de cotituri. Înainte de vărsarea în Lacul Oaşa, Frumoasa primeşte pe dreapta pârâul Curpătu, lung de 8 km. Sebeşul îşi dobândeşte cei mai mulţi afluenţi din Munţii Cindrel: Cibanul, Bistra, Dobra, Nedeiul, Valea Varului şi Bredeţelul. Din Munţii Şureanu coboară Prigoana, Şuşul, Gâlceagul, Pârâul Groşeştilor, Valea Miraşului, Valea Mărtiniei, Valea Beiului şi Răchita. După ieşirea din munţi, în largul culoar depresionar al Apoldului, Sebeşul primeşte pe dreapta cel mai important afluent al său, râul Secaşul Mare.

Lacurile
Pe cursul superior şi mijlociu Sebeşul prezintă un important potenţial hidroenergetic. Ca urmare s-au construit de-a lungul său patru lacuri de acumulare: Oaşa, Tăul Bistrei, Obreja de Căpâlna şi Petreşti. Lacul Oaşa , dat în folosinţă în anul 1980, este cel mai mare, cu un volum de 136 milioane mc, întinzându-se pe circa 5 km în spatele unui baraj de anrocamente, înalt de 91 m. La confluenţa Sebeşului cu Bistra şi cu Miraşul se află lacul Tăul Bistrei, dat în folosinţă în anul 1983, cu un volum de 21 milioane mc. Lacul Obreja de Căpâlna, dat în folosinţă după anul 1984, este mult mai mic ca volum şi suprafaţă. Datorită altitudinii relativ reduse, în bazinul propriu-zis al Văii Sebeşului nu există lacuri glaciare, însă în munţii din imediata vecinătate se întâlnesc câteva din ele care, deşi nu sunt de dimensiuni mari dau peisajului un farmec aparte. Astfel, la nord de culmea Cindrel – Frumoasa, se află lacurile Iezerul Mare şi Iezerul Mic, iar la est de culmea Şureanu – Cârpa sunt lacurileŞureanu, Iezerul şi Iezeraşul. Iezerul Şureanu se găseşte la obârşia văii Cugir, la 1750 m. Împreună cu mlaştina care-l înconjoară este declarat rezervaţie naturală.

Vegetatia si fauna
Ca urmare a dispunerii reliefului în trepte, de la circa 200 m până la 2244 m, în bazinul Sebeşului sunt reprezentate principalele etaje de vegetaţie care se succed de la pădurile de stejar până la pajiştile alpine. Etajul pădurilor de stejar este reprezentat prin câteva petice de pădure în Podişul Secaşelor şi în dealurile piemontane. În luncile Sebeşului apar zăvoaie constituite din plop alb, plop negru, salcie albă, salcie roşie, arin. Pe măsură ce creşte altitudinea, între 500 – 700 m, îşi face apariţia etajul pădurilor de gorun, care ocupă dealurile piemontane, precum şi treapta inferioară a Munţilor Şureanu şi Cindrel. Alături de acesta se mai întâlneşte carpenul, mesteacănul, fagul.

Pe relieful mai înalt, între aproximativ 700 – 1400 m se întinde etajul pădurilor de foioase în amestec cu răşinoase. Peste 1400 m se află etajul pădurilor de răşinoase, constituit predominant din molid, alături de care apare şi bradul. Larga desfăşurare a tuturor etajelor de vegetaţie a permis existenţa unei faune cinegetice bogate. Astfel, în pădurile de stejar şi de gorun trăiesc: iepurele, vulpea, dihorul, mistreţul căpriorul. Avifauna este reprezentată prin: prepeliţă, potârniche, fazan. În pâdurile de fag şi molid din Munţii Cindrel, Lotru şi Şureanu trăieşte un număr apreciabil de mamifere ca: mistreţul, cerbul, căpriorul, ursul, lupul, vulpea, râsul, pisica sălbatică, jderul.

Dintre păsări se remarcă: cocoşul de munte, ierunca, gaiţa de munte. În zona alpină ajung lupii şi urşii atraşi de numărul mare al turmelor de oi ce vin vara. În căldarea Iezerul Mic din Munţii Cindrel, se găseşte o colonie de capre negre care provine din Munţii Lotru. Avifauna zonei alpine este reprezentată prin: prundăraşul alpin care cuibăreşte pe platoul Frumoasa (această specie fiind considerată relict glaciar, endemic peisajului alpin) şi pasărea omătului (raritate arctică de pasaj).

Rezervatii si monumente ale naturii
În vederea păstrării în condiţii optime a unor peisaje naturale deosebite, precum şi a ocrotirii unor specii de plante şi animale sălbatice, componente ale unor medii de viaţă particulară, fenomene naturale de o frumuseţe aparte dar şi cu valoare ştiinţifică, pe Valea Sebeşului, în Munţii Cindrel şi Şureanu din imediata ei vecinătate au fost declarate mai multe rezervaţii. Rezervaţia complexă Râpa Roşie , cuprinde formaţiuni geologice caracteristice, create de eroziune şi şiroire, care dau peisajului un aspect impozant precum şi o floră particulară cu multe elemente rare şi endemice. Are o suprafaţă de 25 de ha şi este situată în extremitatea sud-vestică a Podişului Secaşelor, pe malul drept al Secaşului Mare, la circa 4 km de oraşul Sebeş.